Eminescu rasucindu-se in mormant...

"A fost odata ca-n povesti,
A fost - de-ar mai fi iara -
Din neamuri tracice, regesti,
O prea frumoasa tara.

Si era una pe pamant
Si mandra-n toate cele
Cum e icoana unui sfant
Si luna intre stele.

Ma doare-n suflet cand privesc
La tot ce se intampla
Si in mormant ma rasucesc
Si cuie-mi intra-n tampla.

Eu nu mai simt miros de tei
In viata mea postuma,
Nu vad nici vajnici pui de lei...
Doar mucegai si huma !

Luceferi nu mai stralucesc
Cand tara e o rana,
Copii mamele-si bocesc
Si n-au in blide hrana.

Cantat-am graiul romanesc
Aceasta dulce limba.
Dar astazi, cei ce-o mai vorbesc
Prin alte tari o schimba.

Degeaba le-am lasat cu dor
O "Doina" sa tresara...
Trecutul ... nu e viitor
Si viata li-i amara.

Nici harta nu-i ca-n alte dati
Din Nistru pana-n Tisa;
Moldova-i astazi jumatati...
Cat rau facutu-ni-s-a !

Degeaba scris-am eu scrisori
Din vremuri de urgie
Si m-am rugat de-atatea ori
Mai bine sa va fie.

Avut-am piatra la hotar
Si-n tara noastra singuri
Cules-am holde din brazdar.
Acum... n-aveti nici linguri...

O, biet popor roman sarac
Cu o tara prea bogata...
Tu vin-o raului de hac
Sa nu ti-o vanda toata !

Si da-i afara pe straini
Si toti imburghezitii,
Sa nu-ti mai fie in alte maini
Guverne si politii !

Cu trupe de comedianti
Numindu-le partide
Santeti romanii emigranti
Din rai in... tari aride.

Pierdut-ati banii tarii-n vant
Si-i goala visteria,
Mai dati si ape si pamant
Si vindeti Romania.

Mihai Viteazul v-a lasat
O tara mai rotunda
Voi azi ati scos-o la mezat
Strainii va inunda.

Aveti intinsul Baragan
Dar nu aveti o paine,
Aveti si turme si ciobani
Dar duceti vieti de caine.

Aveti bogatii munti Carpati
Si-aveti dulcea Miorita,
Paduri de brazi ce va sunt frati,
Si flori in poienita,

Aveti o delta ca-n povesti
-Vedeti sa nu v-o fure-
Atatea ape, atatia pesti
Si nu mancati nici mure...

Nici vii pe deal nu mai zaresti,
Livezile se-uscara,
Si marul Tarii Romanesti
L-aduceti de afara.

Nu vine Mircea cel Batran,
Nici Stefan de la Putna
Sa vi-l alunge pe pagan
Cand voi lasat-ati lutpa !

Albastrul cerului senin
Se-ntuneca mai tare
De-atatia nouri de venin,
De-atata delasare.

Nu vuoi a va-nvata de rau
Ci-ncerc a va-ntelege;
De ani si ani cadeti in hau,
Nimic nu va mai merge.

Rusine sa va fie-n veac
Ca v-ati tradat strabunii
De parca n-ati fi pui de dac
Ci rude-ati fi cu hunii !

Lasati pe-ai vostri guvernanti
Sa va inece-n smoala,
Sa fiti doar simpli figuranti
Pe scena lor de boala???

Un singur lucru eu voi sti
In lumea care trece:
Urmasul meu roman va fi
Si muritor si rece.

Eu nu mai am ce sa mai sper.
Va vad de-atata vreme
Tarandu-va in trai mizer
De griji si de probleme.

Si nici nu pot a mai privi
A voastra neputinta.
Ma-ntorc la starea mea dintai
M-antorc in nefiinta."

Luceafarul vorbi profet
Spre neamul sau, spre tara,
Si, lacrimand, se stinse-ncet...
Muri a doua oara ...